vineri, martie 27, 2009

Nu-mi mai place acel oraş


Din start vreau să spun că rândurile de mai jos sunt strict o părere personală, apărută nu de mult timp, dar care prinde rădăcini adânci în mine, deci dacă nu suntem de acord, soarta.


După câteva luni, cred, am avut iarăşi drum în capitală. În ultimul timp mă feresc din ce în ce să mai ajung acolo. Nu-mi mai place acel oraş cu toate că are străzile pline de viaţă şi poţi fluiera liniştit pe trotuare fără să creadă cineva că eşti lunatic, spre deosebire de Ploieşti. Totuşi, nu-mi mai place acel oraş.

Are cele mai complete magazine, foto şi montane că altele nu mă prea interesează, acolo găsesc cartoane pe care să-mi lipesc măscăriile de poze şi cam orice altceva am nevoie. Ce să mai, un oraş complet, dar.. nu-mi mai place.

Problema a apărut acum câţiva ani. De la cadre largi, am început să caut detalii. Nu-mi mai plac mult imaginile de ansamblu, prefer să focalizez doar un subiect şi să-l izolez cumva de restul peisajului. Aşa şi cu acel oraş. Nu mai văd străzile pline de viaţă, cu toate că ele sunt, văd doar mizeria de pe ele şi scuipaţii de pe trotuar. Drumul dintre magazine nu mai este plin de entuziasm pentru mine, acum este plin de praf, de oameni grăbiţi şi de oameni mai lipsiţi de noroc, oameni nebăgaţi în seamă de mulţi, cu toate că toţi au covrigi în mână. Este păcat să ai un covrig şi să nu-l împarţi. Grâul, apa şi sarea sunt ale tuturor, nu doar ale celor cu bani, aşa cum vor să ne facă suveranii statului să credem.

Acum am un fluierat trist pe străzile nu de mult pline de viaţă. Merg grăbit de la magazin la magazin şi fug repede la gară să scap. Nu-mi mai place acel oraş.

Şi ca bonus, la dus, m-am întâlnit cu doi cunoscuţi, cunoscuţi vechi de ani de zile (şi nopţi). Am mai văzut artişti şi i-am mai văzut şi pe ei doi, dar de data asta parcă prea erau artişti.

Oameni de un aşa prost gust şi de o falsitate atât de mare nu am mai obervat. Orice ziceau era o replică de film sau teatru, cu accentul actorului respectiv bineînţeles. Orice remarcă era un citat, orice gest era controlat, oricare dintre ei este un om depersonalizat, adică un rahat.

5 comentarii:

  1. iti impartasesc opinia. stau in bucuresti de vreo 2 ani..timp in care, de la tristetea cu care am pasit pt prima data aici, am ajuns la groaza. Pe strazile bucuresti-ului nu fac decat sa alerg..de ce..de cine..? cred ca de tristetea celor care trec pe langa mine. oameni pierduti.. Toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. si-mi spui ca scuipati pe strazi nu-s si-n ploiesti? si in ploiesti oamenii impart covrigii? sunt doar mai multi in bucuresti, proportional, dar atat. in schimb tristetea de pe strazile ploiestiului nu este proportionala cu marimea lui. imi place ploiestiul, sa nu spui asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am zis nicăieri că Ploieştiul este mai breaz

    RăspundețiȘtergere
  4. e o diferenta de la cer la pamant intre bucuresti si ploiesti si in mare parte cam asa sta treaba, cum o descrie catalin (eu sunt bucuresteanca dar am avut norocul sa imi fac copilaria in alta parte)

    RăspundețiȘtergere
  5. nu era o comparaţie între oraşe, doar părerea mea despre bucureşti şi artişti (mai ales)

    RăspundețiȘtergere